Pe 2 roți, motoare și vise

Îmi amintesc cu drag cum mă ducea tata cu Mobra la grădiniță. Da, cu Mobra, care era o modă pe vremea aia! :) Nu am o imagine clară în minte, însă îmi amintesc foarte bine senzația, cum stăteam eu fericită pe rezervorul motorului, cu tata în spatele meu. Mi se părea că aveam o viteză fantastică; în realitate, era chiar foarte mică. Dar pentru că și eu eram mică, proporțional era numai bine. Încă de pe atunci visez că atunci când voi fi mare, voi avea motorul meu.

Mi-am luat A-ul în același timp cu B-ul, am zis clar că nu o să fac una fără alta. Sunt aproape 6 ani de atunci și eu am avut ocazia, din păcate, să conduc doar scutere. Întorc capul prin oraș, sau în afara orașului, sau oriunde îi văd, după fiecare motor care trece pe lângă mine. Nu știu, îmi inspiră atâta libertate, un sentiment aproape de cel de a zbura. Nu mi-am permis să cer nimănui motorul, pentru că se știe, teoretic cel puțin, ”motorul și nevasta nu se împrumută la nimeni”, însă am avut prieteni care m-au luat ca și pasager. E mult mai bine decât nimic, dar e aproape ca și cum ai sta în dreapta. Visam de multe ori, în nopțile lungi, cum mă urc pe motor și plec, nu contează unde, doar să simt vântul în față și să fiu doar eu cu mine și zgomotul motorului.

Acum vine și partea interesantă:
după toatele visele și senzațiile de bine care mă leagă de motor, există acele guri care-mi suflă în ceafă și spun într-una că dacă vreau motor, probabil îmi doresc să mor curând. Le tot spun, ”Oameni buni, accidente se pot întâmpla oriunde!”, cam așa cum zice și reclama de la Lion, în casă, sau mergând pe stradă. Și nu sunt de acord să nu fac ceea ce îmi place doar pentru că e mai mare riscul de a păți ceva.

Mai mult decât atât, pentru că se știe că riscul de a te accidenta grav în cazul unei căzături e mai mare, există protecțiile, armurile, care atenuează considerabil șocul impactului. Dacă e cu ghinion, se pot întâmpla mai urâte, chiar și cu protecție. Dar m-am minunat de câte accidente penibile, situații pe care nu și le imaginează nimeni, în medii aparent mai mult decât sigure, se pot întâmpla. Voi înceta probabil să respir pentru că poate veni o muscă direct la mine în nas, să mi se ducă în gât și să mă înec... sau pentru cei cu imaginația bolnavă, puteți crea voi o serie de evenimente care legate succesiv între ele să producă accidentul (un fel de Final Destination). 

Contează extraordinar de mult cine e la ghidonul motorului. Puștani teribiliști am văzut destui, ei nu intră în categoria de bikeri după părerea mea. Ei doar întăresc regula cum că motorul ar fi foarte periculos. Viteza poate în mod cert să diminueze controlul asupra unor situații neașteptate, dar fiecare ar trebui să-și cunoască limitele și să nu le dăpășească. Motorul știe să meargă și cu viteză mică, important e să știe și mâna care intră în gaz, sau capul de sub cască. Mi-a plăcut extremul de când mă știu, m-am cățărat pe stânci, m-am dat prin peșteri, am sărit cu coarda de la înălțime. Toate astea și multe altele de genu', practicate ca la carte, nu cresc considerabil riscul de accidente. Doar în acele situații în care capul este ținut doar ca să nu plouă direct în gât.

La fel ca oriunde în trafic, există posibilitatea ca alții să intre în tine. În oraș poate să fie un adevărat chin pentru motocicliști, pentru că se întâmplă des să nu li se acorde prioritate, sau sunt mai greu de observat. Cu ochii în 4 e deviza unui motociclist și el e singurul care trebuie să-și poarte de grijă. Mai există acei bikeri cu tupeu, care consideră că dacă sunt pe 2 roți, au mai multe drepturi. Au părerea că sunt mai importanți și se bagă în față, de multe ori încurcă traficul sau fac slalomuri în viteză printre mașini. În situațiile astea, nici nu e de mirare că se întâmplă accidente. Da, cu motorul te poți băga în față la semafor de exemplu, dar doar acolo unde îți permite spațiul. Unde nu permite, e problema fiecăruia ce riscuri își asumă, și devine și problema altora atunci când pot fi implicați mai mulți într-un accident. Păstrarea distanței față de orice participant în trafic este foarte importantă, pentru a putea reacționa în timp util la orice se întâmplă în față. Iar dacă viteza este una nesimțită, încercarea de a evita ceva neașteptat duce cu siguranță la accidente.

E un fel de tentație a începătorilor să arate cu ce talent s-au născut ei, și uită să țină cont de niște reguli de bază. Viteza te poate ucide foarte ușor, lipsa echipamentului este o mare greșeală, dacă te gândești că ceilalți participanți la trafic vor da 100% ca să te protejeze pe tine greșești din nou, iar regulile de circulație sunt valabile pentru toți. Am găsit un forum unde Old School, cum i-a fost porecla, transmite câte ceva din experiența lui de motociclist și vine cu niște sfaturi utile. Spun ”i-a fost porecla” pentru că din păcate s-a dus dintre noi, și nu în accident de motor cum ar crede unii, ci în urma unui infarct. Merită citit ce a scris omul ăsta, și nu doar de către deținătorii de motoare, ci de oricine ar vrea să știe mai multe despre viața de motociclist.

Încet încet vine vara, și vremea bună, și odată cu ea ies și motoarele de prin garaje. Șoferii ar trebui să fie și ei mai atenți la cei pe 2 roți, au la fel de multe drepturi în trafic ca și oricine altcineva. Nu pot decât să le urez bikerilor asfalt uscat și la cât mai puține întâmplări nefericite. Sper că voi fi și eu în curând printre cei pe 2 roți. La fel ca oamenii de munte, comunitatea bikerilor este foarte unită, se salută frumos între ei și sunt pregătiți să sară în ajutor pentru cel care împărtășește aceeași pasiune. Așa că le zic: la cât mai multe zile cu soare!