O tură de scufundat la bazin

Și uite așa am mai adăugat de curând la listuța mea o altă activitate, o experiență cu totul nouă până acum: scufundatul. Există mai multe opțiuni pentru a face acest lucru. Se poate încerca o dată, bifezi c-ai făcut-o și pe-asta și cam atât. O altă variantă e să faci cursul pentru a-ți lua brevetul, care îți permite să mergi să te scufunzi oriunde îți dorește inimioara. Cursul pentru brevet include o parte teoretică și una practică. Partea practică începe de cele mai multe ori la un bazin, pentru că e mult mai ușor să te acomodezi cu echipamentul într-o apă cât se poate de limpede și cu posibilitatea de a ieși repede la suprafață. Mai apoi se face ieșirea la apă: un lac, la mare sau oriunde îți permite locul. Am să povestesc pe scurt cam ce cuprinde partea de inițiere. 

Pentru început, eu am făcut partea de bazin. Am învățat echipamentul și am intrat în apă pentru a face niște exerciții simple. În primul rând am învățat semnele importante pe care le folosești sub apă, apoi cum scoți sau bagi aer în vestă pentru a te putea scufunda sau ieși la suprafață.  Cel mai important este cât de repede te obișnuiești să respiri. Respirația se face în totalitate pe gură și primul sentiment experimentat a fost
că nu am suficient aer. Tentația a fost în permanență să ies afară, să dau masca jos și să inspir adânc pe nas.

Ceea ce am făcut sub apă erau rezolvările la niște posibile situații mai puțin plăcute, pentru a nu intra în panică în caz că se întâmplă. Dacă scoatem detentorul din gură, parte de echipament prin care respirăm, el se va umple de apă. Așa că cele două variante de a-l goli de apă sunt: 
- să sufli în el înainte să inspiri
- există un buton care apăsat, sub presiune, îl golește automat de apă.
Există și posibilitatea să scapi detentorul în spatele tău, în acest caz există niște mișcări simple, coordonate, de a-l recupera. O altă situație care poate să apară este să rămâi tu sau partenerul fără aer în butelie. În acest caz, cu detentorul de rezervă, pe care fiecare scafandru îl are atașat la echipament, ceri sau ți se cere aer. Dacă nu există acest al doilea detentor, soluția este să se folosească consecutiv același detentor. La acest execițiu eu am zbughit-o la suprafață. De ce? Păi cam așa: când am cerut aer, am inspirat din detentorul partenerului, iar când a fost rândul lui, a inspirat, zic eu, ca nehalitul. Ei bine, plămânii mei s-au cam golit în timpul ăsta, și în loc să suflu în detentor, eu am tras...apă, normal. M-am înecat și am ieșit repede la suprafață.

Ultimul exercițiu a fost de golire a măștii în cazul în care se umple cu apă, sau dacă îți iese de pe cap. Metoda e să sufli pe nas apa din mască. Eu, încă tușind de la gura de apă ce am luat-o înainte, am zis că o să fiu doar privitor la execițiul ăsta. Băieții însă s-au descurcat bine. Partea cea mai amuzantă și mai faină a rămas pentru sfârșit. După ce ne-am reglat aerul din vestă, am început excercițiile de flotabilitate. Adică prin felul în care respiram, ne mențineam la o anumită adâncime pe parcursul lungimilor de bazin. Și anume dacă inspiri, există tendința să te ridici spre suprafață, dar când expiri, revii la poziția inițială. Așa că dacă inspiri mai des sau mai amplu decât expiri te ridici, și invers, dacă expiri mai des, cobori. Și așa am făcut câteva ture de bazin, jucându-mă cu flotabilitatea, partea ce mi-a plăcut cel mai mult. Mă obișnuisem cât de cât și cu modul de a respira și nu eram stresată de faptul că tre' să-mi țin respirația prin diverse excerciții.

Cam astea ar fi micile detalii despre ce se întâmplă la o tură de scufundat la bazin. E intersant, e o activitate plăcută și nici nu pot să-mi imaginez cât de frumoasă ar fi o tură de scufundat într-o apă limpede cu imagini subacvatice superbe. E de bifat și asta pentru viitor.

Pentru cei interesați, se poate lua legătura cu Flavius, președintele Asociației Volare, care coordonează și activitățile centrului de scufundări Volare Dive Center. Peste vară e de găsit în Costinești. Scufundări plăcute!