BLOGUL S-A MUTAT PE ADRESA CULUMEAINSPATE.RO



În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Cu lumea in spate

Cu lumea in spate

Tuesday, 29 January 2013

Calul, frumusețe și putere


Fiecare dintre noi are un animal preferat. Poate pentru că ne regăsim în existența acelui animal, poate ne leagă o poveste frumoasă de aceste ființe, poate doar fiindcă le considerăm niște creaturi minunate. Eu sunt genul de om care și-a petrecut vacanțele copilăriei la țară.  Gospodărie mare, curte, grădină, grajduri și multe animale care umpleau spațiile astea. Copil fiind, mă împrieteneam cu ele, încercam să le imit, erau participanți activi în toate jocurile mele și sufeream de fiecare dată când venea timpul sacrificărilor.

Chiar dacă unele dintre animale pot fi îngrijite cu ușurință și în casă, câini sau pisici de exemplu, animalul care mi-e mie la suflet nu ar opta pentru un apartament, și sunt convinsă că nici proprietarii lor. El este CALUL, un animal puternic, frumos, care a fost folosit pentru diverse activități de către om încă din cele mai vechi timpuri. Dar cred că cele mai importante și speciale aspecte sunt legăturile care se formează între om și cal, iar frumusețea constă în respectul reciproc dintre cei doi.


Mă uit întodeauna cu drag la filme care au ca și personaj principal un cal. Mi se pare fantastic cât de expresiv poate să fie acest animal prin mișcări, prin priviri, prin atitudine. E inteligent, sensibil și în același timp ambițios și puternic. E un amestec de caracteristici frumoase, poate chiar opuse, dar care creează un ansamblu de succes. 
                                           
Câteva filme ce merită văzute:

Saturday, 26 January 2013

Proprietari și chiriași în Timișoara

Din păcate, sau din fericire, depinde cum privești problema, sunt chiriașă de aproximativ 8 ani. În acest timp am avut experiențe frumoase sau mai puțin frumoase cu deținătorii spațiului pe care l-am închiriat. Recent, o poveste mai nefericită despre o proprietară ”puțin mai sensibilă”.

Am locuit în apartamentul din care am să mă mut în curând timp de 1 an și 2 luni. Personal m-am întâlnit o singură dată cu proprietara, o persoană tânără și chiar drăguță de altfel. Ni s-a stricat mașina de spălat, ne-a adus alta, s-a stricat dușul, l-a înlocuit. Nu locuiește în țară, iar colega de apartament era cea care ținea legătura cu ea. Așa că nu am prea apucat să stăm de vorbă, asta până recent. Pentru că ne mutăm și era nevoie să stabilim ultimele detalii, ne-a anunțat că va veni să discutăm. Nu a anunțat însă și când, ci a spus că în weekend pentru că aveam și noi 2 zile libere. Ne așteptam să dea vreun semn când ajunge, nu era să stau în casă până când apare și don'șoara. Cum semnul a întârziat să apară, ne gândeam că a renunțat la ideea de a veni, și mi-am văzut de ale mele.
 Duminică seara ajung și eu acasă și ce să vezi: un bilet pe care scria că a trecut pe la apartament dar noi n-am fost de găsit, pe un ton cumva acuzator, și că trece a doua zi să-i dăm banii pe chirie și cheltuieli. Eu, șoc! În primul rând a intrat fără să ne anunțe în apartamentul pentru care noi plăteam chirie și unde avem toate lucrurile. Nu că mi-ar lua ceva, dar din principiu, asta nu se face. În al doilea rând,

Friday, 18 January 2013

Prietenie : Eu și Ea de-o viață



Oamenii sunt ființe sociale. Au nevoie de alți oameni în jurul lor, au nevoie de interacțiune pentru a simți complexitatea. De aceea familia reprezintă o  bază fundamentală în dezvoltarea individului, ca mai apoi acesta să-și formeze propria familie, propriul cerc de prieteni în funcție de compatibilitatea personalităților.

Am făcut această introducere la un subiect care mie îmi place tare mult, și anume prietenia.  Îmi place să spun în gura mare că am o prietenă pe care nu-mi amintesc când am cunoscut-o, și asta nu pentru că eram beată sau în alte stări ciudate :) , ci pentru că aveam cam 3 anișori. De atunci am crescut împreună, am fost colege de bancă până inclusiv în ultimul an de facultate, am trecut prin bune și rele, prin fericiri și tristeți și nu ne-am certat niciodată pe tema băieților :) . Iar când sunt supărată îmi aduce ciocolată, it always works :D.

Ea este Didi și pentru că eram un duo de nedespărțit, eu obișnuiam să fiu din acest motiv Dexter. Mda, a fost o perioadă interesantă, dar pentru că eu nu eram de nici o culoare vreo expertă în inovații tehnologice, nu dețineam un laborator și nici nu purtam ochelari, mi-au retras repede porecla. Însă pe parcurs am primit altele (la facultate de exemplu eram ”siamezele”), sau ne-am însușit noi câteva

Thursday, 17 January 2013

Țigara electronică pentru 2013

În această perioadă de început de an, multe persoane își exprimă dorințele și target-urile pentru anul ce urmează. Ele sunt împărtășite fie pe profilele de pe rețelele sociale, fie pe bloguri sau prietenilor. Am să povestesc și eu puțin despre cele pe care le consider mai importante, dar voi insista asupra uneia dintre ele. 

  • În primul rând există o mare dorință de a avea o mai mare grijă de siluetă, atât în ceea ce privește alimentația cât și sportul și activitățile fizice zilnice. Nici nu mă miră că e o dorință de top având în vedere că sărbătorile de iarnă vin întotdeauna cu mese îmbelșugate. Din păcate nu a fost cazul la mine, având în vedere că eram răcită cobză și am mâncat doar supă :).  
  • Un alt aspect important de început de an este starea proprie. Oamenii vor să fie mai optimiști,

Monday, 14 January 2013

Doctorii, bolile și mămicile

Nu-mi plac doctorii de nici o culoare. Nu înțelegeți greșit, nu am nimic cu persoana lor, doar că urăsc să-i vizitez în timpul lor de serviciu. Până la urmă cui îi place, doar că se întâmplă să fii nevoit, și-atunci doctorul ar trebui să-ți facă viața mai ușoară, să fie deschis, să-ți explice problema pe înțelesul tău, să-ți ofere cât mai mult confort vis-a-vis de situația ta. Din punctul meu de vedere, mult prea rar se întâmplă așa.
Am și eu ceva experiență cu spitalele, am fost operată prin clasa a 8-a, și mi-am scos un nev traumatizat (ce haios sună) nu cu mult timp în urmă.

Sunday, 13 January 2013

Cu gheața sub picioare, la patinoar

Îmi amintesc de puținele dăți când am fost la patinoar pe parcursul timpului. Și pentru că a trecut ceva vreme de la ultima ieșeală, așa, de anul nou, am decis să fac o vizită. Singurul patinoar deschis în data de 02.01.2013 a fost cel de la Mall. Așa că ne pornim pe la ora 5 jumate spre casa de bilete. Când am ajuns, ne-am speriat de coada kilometrică, plus că mai era lume prin preajmă care stătea în cumpene dacă are rost să mai aștepte sau o să revină cu altă ocazie. Nici noi nu ne-am hotărât pe loc, așa că am intrat în Mall să ne holbăm puțin ochii prin vitrine.

După vreo jumătate de oră revenim la casa de bilete.

Saturday, 5 January 2013

Aventură la schi la Muntele Mic



Început de an, bateriile încărcate, doza de optimism și energie prezente, planuri, calcule, listuțe, aspirații - checked. Și pentru că tot e vremea de zăpadă și pârtii, și pentru că îmi doresc așa mult să nu pierd momentul iarna asta, mă auto impulsionez cu amintiri despre o altă iarnă cu schi, cândva în trecut.

Vineri seara, eu încă la muncă. Afară începuse să ningă ca-n povești și m-a prins un dor de munte cu zăpadă, de un schi, o căzătură zdravănă, un îngeraș în zăpada de 1m. Mă gândesc repede pe cine pot să sun, cine ar mai veni, mă gândesc la puținii bănuți din portofel și de la cine pot lua împrumut o pereche de clăpari (schiuri aveam deja). Încep să gândesc cu voce tare,