BLOGUL S-A MUTAT PE ADRESA CULUMEAINSPATE.RO



În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Cu lumea in spate

Cu lumea in spate

Sunday 13 January 2013

Cu gheața sub picioare, la patinoar

Îmi amintesc de puținele dăți când am fost la patinoar pe parcursul timpului. Și pentru că a trecut ceva vreme de la ultima ieșeală, așa, de anul nou, am decis să fac o vizită. Singurul patinoar deschis în data de 02.01.2013 a fost cel de la Mall. Așa că ne pornim pe la ora 5 jumate spre casa de bilete. Când am ajuns, ne-am speriat de coada kilometrică, plus că mai era lume prin preajmă care stătea în cumpene dacă are rost să mai aștepte sau o să revină cu altă ocazie. Nici noi nu ne-am hotărât pe loc, așa că am intrat în Mall să ne holbăm puțin ochii prin vitrine.

După vreo jumătate de oră revenim la casa de bilete.
Coada se subțiase considerabil, patinoarul în schimb era full. Un cerc mare de oameni se urmăreau în continuu în aceeași direcție, iar în mijloc câteva persoane care, fiind mai neexersate pe patine, era mai dificil să țină pasul. Ne punem și noi la coadă, și pe ultima sută realizez că nu am buletinul la mine ca să-mi pot închiria patinele. Așa că trag o fugă până acasă, mai aveam 2 ore până la următoarea tură de intrat pe gheață. Revin la casă, iau bilet și mergem să bem o bere să ne încălzim puțin. 

De la 20:30 intru și eu pe gheață, cu puține emoții având în vedere că trecuse ceva timp. Eram mai liniștită pentru faptul că toată vara m-am dat cu rolele, și mare diferență nu putea să fie. Într-adevăr patinele au alunecat frumos la început, și din ce în ce mai frumos pe măsură ce trecea timpul. 

Pe patinoar erau mai multe categorii de patinatori: 
  • Cei mai bazați, care făceau slalomuri printre oameni, care veneau de nicăieri și într-o secundă dispăreau în mulțimea din față pentru ca în următoarea secundă să fie din nou în spatele meu. Genul acesta este puțin periculos, pentru că până și ei, experții, pot avea accidente. Oricum n-am înțeles ce fel de puteri supranaturale dețineau oamenii ăștia. 
  • Următoarea categorie este cea a patinatorilor liniștiți, care stau bine cu echilibrul atâta timp cât se deplasează cu viteză constantă, nu prea mare, și așteaptă cu nerăbdare să se schimbe direcția de roteală pe cerc pentru a nu-i lua amețeala.  Ei sunt categoria cea mai numeroasă.  Dintre ei se desprind câțiva care consideră că se țin bine pe patine și vor să încerce variante de mers cu spatele, sau de făcut virajele cu un picior peste celălalt. În această categorie mă încadrez și eu, din păcate aceștia iau cele mai multe trânte.
  • Și în cele din urmă există acea categorie care, din nu știu ce motive, sunt foarte atrași, așa, ca un fel de lipici, de parapetul de pe margine. Patinele au în permanență, față de trup, poziția de față sau spate, iar ținutul de mână și luatul în brațe par cele mai folosite gesturi de afecțiune. Ei sunt cei mai grijulii, merg încet și foarte atent și nu-și doresc în nici un fel să ia contact direct cu gheața.
Eu sincer îmi doream să iau o căzătură, parcă întotdeauna are mai mult farmec, dar o să mă abțin data viitoare de la astfel de gânduri. Nu de alta, dar se întâmplă mai mult decât ți-ai dori. Așa și eu, multe tentative de căzături, dar cu restabiliri miraculoase. Până în acel moment când nici nu știi de unde te trăznește, picioarele fug de sub tine atrase de o forță de neînțeles, iar corpul tău ajunge complet în aer, paralel cu solul, și  urmărește aceeași direcție până când se aude bumul. Prima senzație e că nu știi dacă toate bucățelele din care ești format nu au plecat să se dea o tură pe gheață, iar când încerci să te ridici, întâmpini probleme serioase. Nu a fost nimic prea grav, dar și azi, după mai bine de-o săptămână, încă mă ridic de pe scaun mai rău ca o băbuță. 
Înainte de a se încheia tura, când rămân pe gheață doar aceia care în acest moment au loc să se desfășoare, poate fi un adevărat spectacol. Două fete întind un fular și-l țin la nivelul șoldului, iar pricepuții încep să facă săriturile, cu rotiri sau simplu, cu căzături sau fără. Se plictisesc repede și se pun să facă trenulețul, dar trenulețul ăla era un fel de TGV pentru că prindea o viteză fantastică. Îmi place mult la cei care se pricep că și dacă e să-și piardă echilibrul în astfel de joculețe, știu întotdeauna să se oprească făcând fulgi de gheață să sară în jurul lor. 
Cu toate astea, recomand ieșitul la patinoar, e o activitate la îndemna oricărui orășean, e relativ ieftin (25 de lei), și asta cu tot cu închiriat patinele. O oră jumate ai tot timpul la dispoziție să te bucuri de puțină mișcare, grijă doar cu căzăturile și foarte important, după ce pici, să ai grijă la degete, e trist rău dacă e să stea în calea unor patine. În rest, just go with it :) !

No comments:

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Post a Comment