Un talent mai puțin cunoscut

Un singur om, o chitară, mult talent și originalitate. Tipul parcă are o întreagă formație în spate, și totuși e un singur om. Mi l-a recomandat un prieten ca și exemplu de cântat la chitară, și nu mai știam cum să-l înjur...mda, am observat că în momentul în care ești uimit de ce poate să facă cineva, chiar dacă este admirație ceea ce simți față de acel om, îți vine să-l lauzi puțin cam așa : "Du-te dracu, nu ești normal! Să mori tu! Nuuu cred, cât de idiot poți să fii!" și lista continuă.

Acest Jon Gomm a început să cânte la ukulele la vârsta de 2 ani. Ca o paranteză, sincer, am aflat ce înseamnă ukulele, un cuvânt ce mi se pare prea haios de pronunțat, acum câteva zile. Mă sună soră-mea să-mi spună mega încântată că i-a cumpărat de Moș Nicolae la Radu, băiețelul ei de 2 ani, ukulele. Răspunsul meu: "Uku-ce? Și cu ce se mănâncă?".
Îmi explică ea că Radu, după ce mă văzuse pe mine cu chitara, transforma orice jucărie în instrument de cântat. Pentru că nu i-ar fi folosit o chitară mare, i-a cumpărat una mică, doar cu 4 corzi, care se cheamă ukulele...Aha! Am mai învățat și eu ceva. Revenind la subiectul nostru, după ce a cântat 4 ani la ukulele, a început cu lecțiile de chitară clasică, la 6 ani. La 12 ani deja cânta împreună cu tatăl său, iar ca adolescent a încercat și chitara electrică. Așa că "pasionat" este cuvântul cu care l-aș caracteriza.

Interesant este că nu s-a mulțumit să fie doar un bun chitarist. Cred și eu că omul talentat se mai plictisește făcând același lucru prea mult timp, așa că s-a gândit să-și creeze un one man band. Așa s-au născut, folosind doar chitara rece pe care o ținea în brațe, sunete de tobe, de bas, chitara electrică. Cel mai mult m-a uimit faptul că folosea dezacordajul ca tehnică. Când l-am auzit prima dată mă tot așteptam să sune din ce în ce mai prost chitara de la atâta dezacordat, dar am realizat că omu' știa ce face, și suna mai mult decât bine de fiecare dată. Ca să fie pachetul complet, după un intro fabulos cu chitara, îmi mai trântește și o voce caldă și cu un timbru deosebit. Tot singur își scrie și piesele.

Nu l-a interesat niciodată să fie comercial. Cântă prin pub-uri sau la festivaluri în Anglia și Europa, iar CD-ul pe care și l-a înregistrat singur acasă, "Hypertension", a fost vândut în peste 10 mii de exemplare fără a avea în spate o promovare intensă. Deși are un număr frumușel de vizualizări pe youtube, vreo 3 mil jumate, e mult prea mic în fața lui Gangnam style. Mă tot întreb de ce...

Dacă sunteți interesați de mai mult, site-ul oficial
 http://www.jongomm.com/home.cfm