BLOGUL S-A MUTAT PE ADRESA CULUMEAINSPATE.RO



În viață e ca și în natură: o mulțime de elemente, dar dacă știi să le potrivești, vei avea întotdeauna un tablou de excepție.

Cu lumea in spate

Cu lumea in spate

Saturday, 6 July 2013

O tură de scufundat la bazin



Și uite așa am mai adăugat de curând la listuța mea o altă activitate, o experiență cu totul nouă până acum: scufundatul. Există mai multe opțiuni pentru a face acest lucru. Se poate încerca o dată, bifezi c-ai făcut-o și pe-asta și cam atât. O altă variantă e să faci cursul pentru a-ți lua brevetul, care îți permite să mergi să te scufunzi oriunde îți dorește inimioara. Cursul pentru brevet include o parte teoretică și una practică. Partea practică începe de cele mai multe ori la un bazin, pentru că e mult mai ușor să te acomodezi cu echipamentul într-o apă cât se poate de limpede și cu posibilitatea de a ieși repede la suprafață. Mai apoi se face ieșirea la apă: un lac, la mare sau oriunde îți permite locul. Am să povestesc pe scurt cam ce cuprinde partea de inițiere. 

Pentru început, eu am făcut partea de bazin. Am învățat echipamentul și am intrat în apă pentru a face niște exerciții simple. În primul rând am învățat semnele importante pe care le folosești sub apă, apoi cum scoți sau bagi aer în vestă pentru a te putea scufunda sau ieși la suprafață.  Cel mai important este cât de repede te obișnuiești să respiri. Respirația se face în totalitate pe gură și primul sentiment experimentat a fost

Tuesday, 19 March 2013

Pe 2 roți, motoare și vise

Îmi amintesc cu drag cum mă ducea tata cu Mobra la grădiniță. Da, cu Mobra, care era o modă pe vremea aia! :) Nu am o imagine clară în minte, însă îmi amintesc foarte bine senzația, cum stăteam eu fericită pe rezervorul motorului, cu tata în spatele meu. Mi se părea că aveam o viteză fantastică; în realitate, era chiar foarte mică. Dar pentru că și eu eram mică, proporțional era numai bine. Încă de pe atunci visez că atunci când voi fi mare, voi avea motorul meu.

Mi-am luat A-ul în același timp cu B-ul, am zis clar că nu o să fac una fără alta. Sunt aproape 6 ani de atunci și eu am avut ocazia, din păcate, să conduc doar scutere. Întorc capul prin oraș, sau în afara orașului, sau oriunde îi văd, după fiecare motor care trece pe lângă mine. Nu știu, îmi inspiră atâta libertate, un sentiment aproape de cel de a zbura. Nu mi-am permis să cer nimănui motorul, pentru că se știe, teoretic cel puțin, ”motorul și nevasta nu se împrumută la nimeni”, însă am avut prieteni care m-au luat ca și pasager. E mult mai bine decât nimic, dar e aproape ca și cum ai sta în dreapta. Visam de multe ori, în nopțile lungi, cum mă urc pe motor și plec, nu contează unde, doar să simt vântul în față și să fiu doar eu cu mine și zgomotul motorului.


Acum vine și partea interesantă:

Thursday, 14 March 2013

Pe timp de iarnă sau vară, hai la Văliug!


Am rămas restantă cu un articol despre o promisiune pe care mi-am făcut-o în primul rând mie: și anume să nu treacă zăpada până nu pun schiurile în picioare. Datorită unor prieteni minunați, m-am ținut de promisiune și am urcat la Văliug cât încă a mai mers pârtia. Cu multă bucurie spun: checked!

Am vorbit cu Tanti gazdă să ne țină 2 camere ca să putem rămâne peste noapte, ne-am făcut bagajele și am plecat de la ploaia din Timișoara spre zăpada de la Văliug. Tanti gazdă este foarte de treabă și vorbăreață, iar pe soțul ei, nu prea am reușit să-l vedem la față. Aparent, ea era cea care conducea afacerea. Femeie gospodină, ne-a dat să gustăm din preparatele ei pentru iarnă (murături, cârnaț afumat), ne-a arătat dulapurile pline de țesături tradiționale și ne-a povestit despre fiica ei pictoriță, arătându-ne câteva tablouri de pe pereți. Seara apare și domnul soț în peisaj și ne punem la o dezbatere pe tema politicii în zona Văliug.

Cu statut de cazați permanent erau 2 personaje canine, fiecare cu o personalitate bine dezvoltată. ”Ea câine” foarte stilată, cu părul pe ochi, frezată și țanțoșă dar și foarte lipicioasă. ”El câine”...ei bine, el puțin mai ciudat.

Wednesday, 6 March 2013

Centrul de echitație și agrement Herneacova

Am mai vorbit despre cai, și am să mai vorbesc, pentru că asta e: ÎMI PLAC! Am încălecat până zilele trecute o singură dată în șa, și în rest, la liber pe dealurile satului de la bunici. E frumos să călărești la liber pentru acele senzații tari de ”getting wild”, dar în același timp mai ai parte și de altfel de senzații, mai puțin plăcute, și anume răni pe partea din dos. Așa că recomand a se folosi de cele mai multe ori un cal cu șa. 

De mărțișor am primit un cadou mai mult decât frumos: o vizită la Centrul de agrement și echitație Herneacova. Împrejurimile sunt superbe, cu dealuri împădurite și multă liniște. Îmi și imaginez ce frumos poate să fie locul odată ce vine primăvara, cu flori și miros de iarbă proaspătă. Și mai mult decât atât, dacă ai experiență cu caii, ai posibilitatea să ieși cu ei pe traseele din împrejurimile centrului, la o plimbare prin natură.

Saturday, 2 March 2013

3 zile de outdoor activity în Ungaria


În tabăra de youth exchange din Ungaria, dintr-un total de 12 zile de activitate, 3 zile au fost alocate unei activități outdoor.  Dedic  acestui subiect un articol întreg pentru că nu departe am fost de o emisiune de ”Survivor”.

După câteva zile de traininguri de dezvoltare personală și metode de atingere a obiectivelor propuse, ca o finalitate a celor învățate, suntem anunțați că a venit vremea pentru outdoor activity. A doua zi urma să plecăm din tabără pentru 3 zile, împărțiți în grupuri de câte 5, fără a avea aproape nici o idee despre ce ne aștepta.
Pornim din tabără spre locul de start, care era reprezentat de o pelerină întinsă pe jos, unde urma să ni se ”aranjeze” bagajele. Aranjatul ăsta de fapt însemna să ni se ia tot ce considerau ei că nu aveam nevoie. Ajunși pe pelerină,  ni s-a spus să ne scoatem tot ce aveam în rucsaci și să le întindem, la vedere, pe jos. Din bagajele pregătite cu grijă pentru a trăi pentru următoarele zile, am mai rămas cu periuțele de dinți, un prosop, un rând de haine de schimb, o plăsuță cu câte o chiflă, o bucată de carne și un ardei și nu în cele din urmă sacii de dormit, iar pentru tot grupul aveam asigurate un sul de hârtie igienică, o pastă de dinți și o sticlă cu apă. Cum ne așteptau vremuri căcăcioase, ne gândeam că tre să trecem pe frunze când se termină minunatul sul de hârtie. Am mai primit

Monday, 18 February 2013

One Move, sală de cățărat

Activitatea cățărătorilor are tendința să stagneze pe perioada iernii. Sau cel puțin activitatea la stâncă. Însă pentru cei înrăiți există câteva variante. Dacă sunt montanieri în general, schiurile sau snowboardul pot lua locul cățăratului. Iar dacă omul chiar vrea să se cocoațe, cățăratul pe gheață ar fi o soluție, asta în cazul în care găsește formațiuni propice. Dar cea mai bună variantă pentru a ține mușchii antrenați și a fi în formă și pe timpul iernii, sunt panourile de escaladă sau bouldering

Consider că One Move Timișoara nu este doar o sală de cățărat, ci este un concept al unității cățărătorilor de orice fel.

Monday, 4 February 2013

La Dance Stage Timișoara se dansează

Vorbeam într-un articol anterior despre cât de străină a început să-mi fie viața de noapte și ieșitul în oraș. Asta rămâne încă bătut în cuie însă cu o mică excepție: sâmbăta în Dance Stage, locul unde se dansează. Nu contează de la ce club de dans ești, până la urmă nici nu contează dacă știi să dansezi. Important e că acolo lumea se strânge în fiecare sâmbătă seara ca să petreacă prin dans.


Party-ul se ține în

Tuesday, 29 January 2013

Calul, frumusețe și putere


Fiecare dintre noi are un animal preferat. Poate pentru că ne regăsim în existența acelui animal, poate ne leagă o poveste frumoasă de aceste ființe, poate doar fiindcă le considerăm niște creaturi minunate. Eu sunt genul de om care și-a petrecut vacanțele copilăriei la țară.  Gospodărie mare, curte, grădină, grajduri și multe animale care umpleau spațiile astea. Copil fiind, mă împrieteneam cu ele, încercam să le imit, erau participanți activi în toate jocurile mele și sufeream de fiecare dată când venea timpul sacrificărilor.

Chiar dacă unele dintre animale pot fi îngrijite cu ușurință și în casă, câini sau pisici de exemplu, animalul care mi-e mie la suflet nu ar opta pentru un apartament, și sunt convinsă că nici proprietarii lor. El este CALUL, un animal puternic, frumos, care a fost folosit pentru diverse activități de către om încă din cele mai vechi timpuri. Dar cred că cele mai importante și speciale aspecte sunt legăturile care se formează între om și cal, iar frumusețea constă în respectul reciproc dintre cei doi.


Mă uit întodeauna cu drag la filme care au ca și personaj principal un cal. Mi se pare fantastic cât de expresiv poate să fie acest animal prin mișcări, prin priviri, prin atitudine. E inteligent, sensibil și în același timp ambițios și puternic. E un amestec de caracteristici frumoase, poate chiar opuse, dar care creează un ansamblu de succes. 
                                           
Câteva filme ce merită văzute:

Saturday, 26 January 2013

Proprietari și chiriași în Timișoara

Din păcate, sau din fericire, depinde cum privești problema, sunt chiriașă de aproximativ 8 ani. În acest timp am avut experiențe frumoase sau mai puțin frumoase cu deținătorii spațiului pe care l-am închiriat. Recent, o poveste mai nefericită despre o proprietară ”puțin mai sensibilă”.

Am locuit în apartamentul din care am să mă mut în curând timp de 1 an și 2 luni. Personal m-am întâlnit o singură dată cu proprietara, o persoană tânără și chiar drăguță de altfel. Ni s-a stricat mașina de spălat, ne-a adus alta, s-a stricat dușul, l-a înlocuit. Nu locuiește în țară, iar colega de apartament era cea care ținea legătura cu ea. Așa că nu am prea apucat să stăm de vorbă, asta până recent. Pentru că ne mutăm și era nevoie să stabilim ultimele detalii, ne-a anunțat că va veni să discutăm. Nu a anunțat însă și când, ci a spus că în weekend pentru că aveam și noi 2 zile libere. Ne așteptam să dea vreun semn când ajunge, nu era să stau în casă până când apare și don'șoara. Cum semnul a întârziat să apară, ne gândeam că a renunțat la ideea de a veni, și mi-am văzut de ale mele.
 Duminică seara ajung și eu acasă și ce să vezi: un bilet pe care scria că a trecut pe la apartament dar noi n-am fost de găsit, pe un ton cumva acuzator, și că trece a doua zi să-i dăm banii pe chirie și cheltuieli. Eu, șoc! În primul rând a intrat fără să ne anunțe în apartamentul pentru care noi plăteam chirie și unde avem toate lucrurile. Nu că mi-ar lua ceva, dar din principiu, asta nu se face. În al doilea rând,

Friday, 18 January 2013

Prietenie : Eu și Ea de-o viață



Oamenii sunt ființe sociale. Au nevoie de alți oameni în jurul lor, au nevoie de interacțiune pentru a simți complexitatea. De aceea familia reprezintă o  bază fundamentală în dezvoltarea individului, ca mai apoi acesta să-și formeze propria familie, propriul cerc de prieteni în funcție de compatibilitatea personalităților.

Am făcut această introducere la un subiect care mie îmi place tare mult, și anume prietenia.  Îmi place să spun în gura mare că am o prietenă pe care nu-mi amintesc când am cunoscut-o, și asta nu pentru că eram beată sau în alte stări ciudate :) , ci pentru că aveam cam 3 anișori. De atunci am crescut împreună, am fost colege de bancă până inclusiv în ultimul an de facultate, am trecut prin bune și rele, prin fericiri și tristeți și nu ne-am certat niciodată pe tema băieților :) . Iar când sunt supărată îmi aduce ciocolată, it always works :D.

Ea este Didi și pentru că eram un duo de nedespărțit, eu obișnuiam să fiu din acest motiv Dexter. Mda, a fost o perioadă interesantă, dar pentru că eu nu eram de nici o culoare vreo expertă în inovații tehnologice, nu dețineam un laborator și nici nu purtam ochelari, mi-au retras repede porecla. Însă pe parcurs am primit altele (la facultate de exemplu eram ”siamezele”), sau ne-am însușit noi câteva