Am găsit printre bloguri un titlu care ne îndeamnă prietenește: Hai să nu mai scriem așa prost.
Ce pot să spun e că măcar se încearcă și ni se oferă vaste variante. Toți trebuie să pornim de undeva,
unii au puțin talent în plus, alții scriu din nevoie,
iar alții scriu din plăcerea de a împărtăși. Eu zic că scriu din suflet. Adevărat că trebuie
să păstrăm niște reguli, gramatica e sfântă, dar nici măcar
ea nu e stabilă.
În ceea ce privește pregătirea
profesională a celor care scriu, aș vrea să fac o comparație cu talentele în lumea muzicii
românești. Vreau să ascult o muzică românească bună, și de cele mai
multe ori observ doar cât de scump e materialul pentru haine. Oare ce se
vinde mai bine, talentul sau dotările naturale...care măcar de ar fi și
ele naturale. În ziua de azi contează să fii comercial, să oferi
publicului ceea ce-și dorește. Și uite așa ajungem și noi o populație de
îndobitociți, unde în loc să se ofere prin mass-media modele demne de
urmat, ni se oferă o mare plăcere privirii, care își are și ea un scop, dar nu e nici pe departe suficient. La fel și cu ceea ce scriem, de obicei pentru a avea succes trebuie să oferi ceea ce se cere. Sau există varianta să oferi ceea ce-ți dorești, dar fără a avea așteptări de a deveni vedetă.
Cu toate astea, dintr-o mare de scriituri de tot felul, răsar și acelea care merită citite, iar valoarea crește considerabil, cel puțin în ochii celor care știu să vadă. Cred că este de luat în considerare faptul că ni se oferă posibilitatea de alege, iar în funcție de alegerile noastre vom fi apreciați sau nu de către cei care ne cunosc. Așa că în cele din urmă tot ceea ce se scrie are un rost, fie că e scris bine, original, documentat, argumentat fie că e scris prost și fără noimă.
Feel free to dream!
No comments:
Post a Comment