Rafting pe râul Bela, Slovacia

Pentru că tot am început să scriu despre ieșirile mele prin lume, cu lume, voi continua cu lista experiențelor mele până le voi epuiza pe toate. Între timp însă, am să mă asigur că lista mea va fi reactualizată în permanență, sau cel puțin pot să visez că așa va fi. 

Cândva în primăvara anului 2008 plecam din Timișoara o gașcă de aproximativ 20 de persoane spre Slovacia. Scopul? : să ne dăm în bărci! Rafting baby. Era o experiență nouă pentru mine și ardeam de nerăbdare să văd cum e cu vâsla în mînă și cu cascadele sub tine. Eu aveam deja experiențe în sporturi extreme, dar de data asta a fost special, fiind prima și singura ieșire de genu' împreună cu soră-mea. Mama ne-a făcut puțin diferite pe noi două, ea familista și eu rătăcitoarea, așa că săptămâna la rafting ne-a sincronizat trăirile, sau mă rog, pe ale ei cu ale mele :) (quite touching).

Expediția Pohoda este organizată anual de către Equilibrium Team (http://equilibriumteam.ro/blog/), ei ne oferă tot echipamentul de care avem nevoie, instructajul, porția de adrenalină, îndrumare și coordonare, voie bună și bineînțeles siguranță.
Pe râul Bela se poate face rafting o singură dată pe an, primăvara, când se topesc zăpezile. În spate se văd frumoși și plini de zăpadă Munții Tatra, peisajul este sălbatic, iarba și copacii sunt deja verzi, aerul proaspăt, iar apa este cea mai curată apă dintre râurile naturale din Slovacia. Locul perfect pentru aventurieri, dar și pentru cei care caută relaxare prin activități mai speciale.

 (Video by Racataian Gheorghe)

La fel cum se procedează în fiecare excursie recreativă, nu există prea mult timp pentru somn. Și asta nu pentru că nu ni s-ar da voie, dar ar fi păcat să nu te bucuri la maxim de timpul relativ scurt pe care îl ai. Așa că am avut un program plin: am ieșit pe râul Bela, dar și pe un traseu artificial cu un grad mai mare de dificultate, am jucat fel și fel de jocuri de echipă, organizate sau spontane, am fost la aqua park Tatralandia, am făcut focuri de tabără, grătare, am avut sticle încălzitoare și povești la îndemână, și desigur am râs mult pentru că e sănătos.

Au fost totuși și momente de încordare, vreo 3 mai exact, mai mult sau mai puțin haioase. Și nu știu cum s-a făcut că toate au avut legătură cu mine, soră-mea (Oana), și cumnatul meu (Cristi). Primul: în timp ce eu coboram într-o barcă de 2 persoane, aud strigăte disperate că undeva la 50 m mai jos cineva a rămas prins sub apă, sub un trunchi mare și rădăcinos de copac. Îl văd într-un final pe Cristi agitat și disperat pe mal, făcând ture în jurul potecii de lângă trunchi. Doi dintre băieți intrau și ieșeau din apă, în căutări strașnice și am dedus că era vorba de Oana. 

Până am reușit să ajungem la mal, undeva mai jos de locul respectiv, o văd pe Oana alergând pe mal în sus, trecând de noi și strigând în gura mare: "Cristi a rămas sub copac!!!". Nedumerită, n-am apucat să mai zic nimic și am luat-o după ea. Mai de departe am reușit să văd cum le-au picat fețele celor care o căutau pe Oana în chiar acel moment în care Oana a apărut lângă ei. Iar Oana a făcut doar o față de ușurare și l-a luat pe Cristi în brațe. Nimeni n-a înțeles nimic, iar când momentele de spaimă au trecut, s-a dezbârligat îmbârligătura. Care era cam așa: Oana căzuse din barcă, iar peste ea, o altă colegă. Din cauza greutății, Oana a fost împinsă pe fundul apei, iar curentul a dus-o în jos. Nimeni nu văzuse că ea a ieșit după câțiva metri, și au presupus că a rămas sub trunchiul respectiv. Oana, pe de altă parte, auzind că a rămas cineva prins sub copac, și neștiind că ea era suspectata, a crezut că e Cristi, și a fugit speriată spre locul cu pricina. Mare mirarea pe fețele tuturor în mometul întâlnirii în formulă completă a factorilor problemei.

Următoarele 2 pățanii sunt cu mine și soră-mea căzând din barcă pe traseul artificial. Oana a căzut prima, a adoptat poziția pe spate, cu picioarele în față și capul sus, și am pescuit-o de pe drum, după ce a dus-o curentul o vreme. Eu am căzut după vreo 20 de minute, dar locul nu a fost cel mai potrivit pentru a face această greșeală. Curentul foarte puternic, m-a tras direct sub barca mare de 12 persoane. Vesta mă ținea chiar cu capul lipit de fundul bărcii, apa de vreo 3 grade o simțeam rece pe toată fața și nu puteam ieși la suprafață. Încercam să-mi țin cât mai mult răsuflarea și am văzut într-un colț un strop de lumină. Mi-am zis : "Acolo tre să ajung!" și am început să dau din mâini. Am ieșit de sub apă după vreo 30 de secunde, care mie mi s-au părut a fi foarte lungi, și pentru că ni s-a spus să nu dăm în nici o situație drumul la vâslă, mă uitam disperată după a mea, pe care o scăpasem când am căzut. Am văzut-o la mică distanță de mine și, deși toți strigau să urc în barcă, am început să înot înspre ea. Dacă am reușit totuși să mă gândesc la vâslă, înseamnă că nu am suferit un șoc atât de mare. 

Chiar și cu peripeții, pentru că altfel nu ar avea farmec, am luat o gură sănătoasă de viață în expediția de rafting. Urmăresc cu zâmbetul pe buze fiecare ieșire în Slovacia a celor de la Equilibrium și fiecare poză postată și-mi amintesc cu drag că și eu am fost pe-acolo. Alt an, alte amintiri create pe râul Bela, alte peripeții, alte trăiri. Cu siguranță e o activitate pe care vreau să o experimentez din nou, de data asta poate pe râurile din România. Există câteva râuri frumoase pentru a face rafting, iar o ieșire în natură este întotdeauna bine venită, cu orice ocazie.