Oamenii sunt ființe sociale. Au nevoie de alți oameni în jurul lor, au
nevoie de interacțiune pentru a simți complexitatea. De aceea familia reprezintă o
bază fundamentală în dezvoltarea individului, ca mai apoi acesta să-și formeze
propria familie, propriul cerc de prieteni în funcție de compatibilitatea
personalităților.
Am făcut această introducere la un subiect care mie îmi place tare mult,
și anume prietenia. Îmi place să spun în
gura mare că am o prietenă pe care nu-mi amintesc când am cunoscut-o, și asta
nu pentru că eram beată sau în alte stări ciudate :) , ci pentru că aveam cam 3
anișori. De atunci am crescut împreună, am fost colege de bancă până inclusiv în
ultimul an de facultate, am trecut prin bune și rele, prin fericiri și tristeți
și nu ne-am certat niciodată pe tema băieților :) . Iar când sunt supărată îmi aduce ciocolată, it always works :D.
Ea este Didi și pentru că eram un duo de nedespărțit, eu obișnuiam să fiu
din acest motiv Dexter. Mda, a fost o perioadă interesantă, dar pentru că eu nu
eram de nici o culoare vreo expertă în inovații tehnologice, nu dețineam un
laborator și nici nu purtam ochelari, mi-au retras repede porecla. Însă pe
parcurs am primit altele (la facultate de exemplu eram ”siamezele”), sau ne-am
însușit noi câteva
(pentru că de multe ori petreceam timpul și împreună cu sora ei, formam trioul Powerpuff Girls, Didi era blonda, iar eu bruneta, ni se potriveau oarecum și caracterele).
(pentru că de multe ori petreceam timpul și împreună cu sora ei, formam trioul Powerpuff Girls, Didi era blonda, iar eu bruneta, ni se potriveau oarecum și caracterele).
Nu am rămas întotdeauna un duo, ne-am atașat pe rând și de alți prieteni, dar majoritatea veneau și plecau, noi însă rămâneam noi. Câteva din activitățile noastre extrașcolare erau diferite, eu fiind atrasă de peșteri, de stânci, inclinată mai mult spre sport, iar Didi e mai mult fata de oraș, mai finuță și mult mai elegantă. De aceea aveam și grupuri separate cu care ieșeam, dar e foarte important că ne încurajam să facem ceea ce ne place în viață. Cu toate diferențele însă, doar cu ea pot spune un singur cuvânt pentru ca mai apoi să râdem jumătate de oră fără ca nimeni să știe de ce. După 30 de minute de râs, cred că nici noi nu mai știm de la ce am început defapt. Așa se întâmplă când petreci mult timp împreună cu o persoană, câștigi multe amintiri care merită păstrate bine.
Am terminat facultatea, eu am plecat la Timișoara, ea s-a măritat, a
făcut un copilaș superb și de ceva vreme s-au mutat și ei în Timișoara. So, back
together! Chiar dacă fiecare își are viața ei acum, nu am încetat niciodată să fim cele mai bune prietene.
E ciudat când un alt om te cunoaște mai bine poate decât te cunoști tu
însuți, când e prezent în aproape toate fazele importante ale vieții
tale și când cu drag te gândești la acea persoană ori de câte ori ești
prea fericit sau prea trist pentru a ține avalanșa de sentimente doar
pentru tine. Când poți să-l accepți pe cel de lângă tine exact așa cum
este, când distanța nu poate fi un impediment și când orice supărare
poate fi trecută cu vederea datorită tuturor momentelor bune care te
leagă de acel om, înseamnă că ai un prieten adevărat lângă tine.
So just be yourself, your true friends will love you for that!
So just be yourself, your true friends will love you for that!
Vaaaai. Imi aduc aminte cand veneam de la scoala si voi erati deja acasa si mancati. Si dura masa aia si mai bine de o ora si voi radeati intruna :)
ReplyDeleteCe să-i faci, eram fete vesele :) Din fericire, ni se mai întâmplă și în ziua de azi.
ReplyDelete